Curajul adevarului | Michel Foucault

Descriere Curajul adevarului | Michel Foucault

Parresia este deci, in doua cuvinte, curajul adevarului celui care vorbeste si isi asuma riscul de a spune, in ciuda a tot si a toate, tot adevarul pe care-l gindeste, dar si curajul interlocutorului care accepta sa primeasca cu adevarat adevarul ofensator pe care-l aude…Parresiastul nu este un profesionist. Iar parresia este, totusi, altceva decit o tehnica sau o meserie, chiar daca exista aspecte tehnice in parresia.Parresia nu este o meserie, este ceva mai greu de circumscris.

Este o atitudine, un mod de a fi care se inrudeste cu virtutea, un mod de a proceda.Foucault, cel care, intr-o zi, s-a proclamat in mod provocator un „optimist fericit”, a fost un om in pericol si care, fara sa se laude cu asta, a avut un simt ascutit al primejdiilor la care sintem expusi, interogindu-se pentru a afla cine sint cei ce ne ameninta si cine sint cei cu care putem temporiza. De aici importanta pentru el a notiunii de strategie si de aici jonglarea cu ideea ca ar fi putut, daca hazardul ar fi hotarat altfel, sa devina un personaj de stat (un consilier politic), dar si un scriitor... un pur filosof ori un muncitor necalificat, deci un fitece sau un fitecine.

In orice caz, un om in mers, singuratic, tainic si care, din cauza asta, neincrezator in toate prestigiile interioritatii, refuza capcanele subiectivitatii, cautind unde si cum este cu putinta un discurs de suprafata, scinteietor, dar fara miraje, deloc strain, cum au putut crede unii, cercetarii adevarului, ci lasind sa se vada (dupa multi altii) primejdiile acestei cercetari, precum si relatiile sale ambigue cu diversele dispozitive ale puterii. Maurice Blanchot