Elogiu traducerii | Barbara Cassin

Descriere Elogiu traducerii | Barbara Cassin

„In plus, sau la fel, fiecare traducere – si orice traducator stie asta – ne angajeaza in mai mult de o singura posibilitate. Exista mai mult de o singura traducere posibila, si mai mult de o singura buna traducere posibila. Si nu doar pentru ca este vorba de a sti cand, de ce, pentru cine traducem; ci si pentru ca, fiecare limba fiind o tesatura de echivocuri, o singura fraza, sintactic si semantic, este grea de mai multe perceptii, directii, semnificatii („sensuri”, deci).

Pot exista traduceri bune, traduceri proaste si mai ales unele mai bune decat altele. Exista mai multe traduceri bune, iar traducerea, legata, astfel, de interpretare, este o lectie de „relativism consecvent”. Exista o mai buna traducere pentru – pentru a servi la a face asta, aia, astfel.

Relativismul consecvent implica trecerea de la ideea unui Adevar unic, a Adevarului, si deci de la ideea ca exista un adevarat si un fals, la ideea potrivit careia exista un „mai adevarat”, un „mai bun pentru”, un „comparativ dedicat” intr‑o situatie data. Stiinta, priceperea traducatorilor este aceea a bunilor profesori si a bunilor oameni politici: „face trecerea de la o stare mai putin buna catre o alta mai buna”, mai buna pentru un text, pentru un individ, pentru o cetate, cu nimic insa mai adevarata. Atunci cand traducem, deci atunci cand trecem intre limbi, de la o limba la alta, „dezesentializam”.

Este vorba, intotdeauna, de a arata ca in loc de o esenta fixa exista interferente, ca fiecare limba este pentru alta limba „hanul departelui” (atat de frumoasa expresie a trubadurului Jaufre Rudel reluata de Antoine Berman). Pe scurt, exista energeiai, energii care opereaza, in actiune, nu doar erga, opere – trebuie sa traducem ce face, nu ce spune un text, repeta Meschonnic. Actul vorbirii, actul limbii si actul traducerii sunt, toate trei, niste energeiai, niste performari, iar energeia ii serveste relativismului drept operator pentru a complica universalul.

”BARBARA CASSIN (n. 1947), filoloaga si filosoafa franceza. Membra a Academiei Franceze din 2018.

Opera (selectiv). Lucrari personale: Si Parmenide. Le traite anonyme De Melisso Xenophane Gorgia.

Edition critique et commentaire, in J. Bollack, Cahiers de philologie, IV (1980); L’Effet sophistique (1995); Aristote et le logos. Contes de la phenomenologie ordinaire (1997); Parmenide, Sur la nature ou sur l’etant.

Le grec, langue de l’etre? (1998); Voir Helene en toute femme, d’Homere a Lacan (2000); Google-moi : la deuxieme mission de l’Amerique (2006); Avec le plus petit et le plus inapparent des corps, (2007); Jacques le Sophiste. Lacan, logos et psychanalyse (2012); Plus d’une langue (2012); La Nostalgie. Quand donc est-on chez soi ? Ulysse, Enee, Arendt (2013); L’Archipel des idees de Barbara Cassin (2014); Derriere les grilles.

Sortons du tout-evaluation (2014); Sophistical Practice. Toward a Consistent Relativism (2014); Eloge de la traduction. Compliquer l’universel (2016); Quand dire, c’est vraiment faire.

Homere, Gorgias et le peuple arc-en ciel (2018); Le bonheur, sa dent, douce a la mort. Autobiographie philosophique (2020).