Modernismul rus in Veacul de Argint | Camelia Dinu

Descriere Modernismul rus in Veacul de Argint | Camelia Dinu

Veacul de Argint a fost o epoca grandioasa si tragica in viata culturala a Rusiei de la sfirsitul secolului al XIX‑lea si inceputul secolului XX. Devenit treptat un fenomen aproape „mitologic” si un subiect supraincarcat cu semnificatii si bucurindu‑se mai curind de o receptare emotionala decit rationala, Veacul de Argint este perioada cind se afirma miscarile moderniste in Rusia. La proliferarea „mitului” despre Veacul de Argint a contribuit, desigur, titulatura metaforica, „pretioasa”, mai cu seama ca ea nu include sufixul ‑ism si pare mai curind o denumire poetica decit una stiintifica.

Si adevarul acesta este: vorbim despre o denumire inexacta din punct de vedere cronologic si estetic.In zilele noastre, Veacul de Argint continua sa suscite interes si dintr‑un alt motiv, foarte relevant: mobilul acelei epoci a fost o criza majora care cuprinsese societatea rusa la sfirsitul secolului al XIX‑lea, dar si o spectaculoasa renastere spirituala. Intre acesti poli, fatetele Veacului de Argint (cu efecte pregnante – culturale, literare, politice, sociale) nu s‑au epuizat si se cer explorate in continuare.

In Romania nu exista studii unitare dedicate fenomenului, si inconvenientul trebuie remediat. Interesul cercetatorilor din intreaga lume pentru aceasta perioada este justificat si prin faptul ca, in perioada sovietica, Veacul de Argint a fost studiat (cind a fost) cu instrumentarul dogmatismului literar sovietic, iar putinele lucrari care au pretins o intelegere teoretica a fenomenului au fost rezultatul unui compromis cel mult stilistic intre autorsi organele de cenzura. Altfel, nu s‑a ajuns la problemele esteticede substanta, incomode in mare parte in acea perioada.

Creatorii Veacului de Argint trebuiau mai curind epurati din punct de vedere ideologic, ingropati (daca nu cumva acest lucru se intimplase, in sens propriu, prin Gulagul in care multi s‑au stins, in fata plutoanelor de executie sau in emigratie) si, in cele din urma, uitati. Prin urmare, Veacul de Argint este inca intr‑un proces de restabilire si popularizare in intreaga lume.Monografia are trei parti, una preponderent teoretica si doua cu caracter aplicat.

Acestea din urma analizeaza directiile estetice efervescente ale Veacului de Argint (simbolismul si decadenta), iar a treia realizeaza trei medalioane pentru autori notabili, afiliati unui curent al modernismului moderat, specific arealului literar rus: acmeismul.