Satul de adoptiune | Ion Lazu

Descriere Satul de adoptiune | Ion Lazu

Imi dau seama ca ma incapatanez sa scriu despre un sat care nu mai exista, in buna parte, caci majoritatea localnicilor s-au stramutat (din Saracesti, din Cotesti si din Streangu), facandu-si noi case, in spatele gradinilor din Satu Vechi sau in Parliti. Altii, mai norocosi, s-au mutat la blocuri dimpreuna cu multime de oameni dezradacinati de prin tot judetul. De departe privindu-l, forma satului se mai pastreaza, acum o forma aproape lipsita de continut; din tren, dupa ce urcam din Valea Mare, cand sa intram in gara; imi dau seama ca multe case au ramas pe loc, gradinile de asemenea, pe care inca se mai duc sa le lucreze, caci greu se descurca omul numai din salariu.

Au vrut sa fie mai aproape de oras, de combinat; dar de fapt au fost absorbiti implacabil de industrializare, care, in cazul Aluminiului si Carbonoaselor, inseamna poluare, autodistrugere.Imi pare acum ca acesta a fost efortul dintotdeauna al scriitorului: sa vorbeasca despre lucruri care deja nu mai sunt, ca si cum ele inca ar mai fi – ca si cum prin asta le-ar putea face sa existe, in continuare. Constient ca vorbeste despre lucruri trecatoare, el incearca sa le incetineasca pe cat posibil caderea; sa le faca un pic vesnice…